Conceptul de "presedinte – jucator" - un esec

Foarte interesante ideile Presedintelui de onoare al PSD, domnul Ion Iliescu, referitoare la situatia in care a ajuns Romania.

Am preluat de pe fluxul de stiri aceste idei si le prezint mai jos.

- Protestele din ultimele zile, din Piaţa Universităţii, dar şi din
multe oraşe din ţară, sunt cea mai concludentă confirmare a eşecului
total al conceptului de « preşedinte-jucător ».

- Atitudinile totalitare ale lui Traian Basescu au
justificat suspendarea sa din 2007.

- Conceptul de « preşedinte-jucător » este ne-constituţional
si ascunde pericole multiple.

- Mai devreme sau mai târziu se ajunge la manifestări totalitare, la o conducere după bunul plac al omului care este, vremelnic, preşedinte al României.
Aceste atitudini totalitare s-au manifestat chiar din debutul primului mandat al lui Traian Băsescu, şi ele au justificat suspendarea sa din 2007.

- Traian Basescu nu a înţeles semnificaţia acelui avertisment.
Mai mult, a început să se răzbune pe Parlament, ca principală instituţie a democraţiei.

- A construit la Cotroceni un guvern paralel, care, după numirea lui Emil Boc în fruntea guvernului, a devenit principala sursă de legi cu impact decisiv asupra societăţii româneşti.

- "Preşedintele-jucător" a fost principala sursă
de conflict din societate.

- Traian Basescu a asmuţit oamenii unii împotriva altora, i-a demonizat pe
angajaţii statului, a încercat să destructureze partidele de opoziţie
şi acele organizaţii ale societăţii civile care se împotrivesc modului
sau de a acţiona şi sunt critice faţă de acţiunile sale
anti-constituţionale.

- Din poziţia de preşedinte-jucător, Traian Băsescu a distrus toate punţile de dialog cu societatea şi nu-şi mai poate îndeplini în niciun fel funcţia constituţională de mediator.

- Tăcerea lui Traian Basescu de după izbucnirea revoltelor sociale este explicabilă: nu are cui se adresa, şi chiar dacă ar face acest lucru, cine l-ar mai asculta?

- Ce ar mai avea de spus unor oameni pe care i-a umilit cu
felul sau de a fi, pe care i-a jignit şi faţă de care simte doar ură
şi dispreţ?

- Demonstraţiile românilor nemulţumiţi sunt şi o expresie a
respingerii acestui mod de a face politică al preşedintelui Traian
Băsescu.

- Oricât de diverse ar fi revendicările străzii, ele ne spun un
lucru: că în sânul societăţii există un puternic consens în legătură
cu trei revendicări. Ele privesc demisia preşedintelui, a guvernului
pe care, de fapt, tot Traian Băsescu îl conduce, şi organizarea
alegerilor anticipate.

- Dacă preşedintele s-ar fi situat strict în limitele Constituţiei, acum am fi avut un arbitru onest şi un factor de detensionare a situaţiei din ţară.

- Intoarcerea la popor este singura soluţie democratică. Restul nu pot
fi decât din arsenalul regimurilor totalitare .

- Actuala putere practică un joc extrem de periculos, încercând să acrediteze ideea că nu există alternativă la PDL, că toate partidele sunt la fel.

- Niciodată după 1989 încrederea în partidele politice nu a fost atât
de jos ca după 2009. Sila de politică a fost programată, pentru că a
convenit lui Traian Basescu.

- Ion Iliescu consideră că democraţia nu poate exista totuşi fără partide politice şi fără politicieni.

- Societatea civilă trebuie să mărească presiunea asupra partidelor,
pentru a face o mai buna selecţie a celor pe care îi propun să le
reprezinte, ca primari, preşedinţi de consilii judeţene, consilieri,
parlamentari.

- Miza este foarte mare: viitorul democratic al României, păstrarea
statului social, a unor servicii publice accesibile tuturor românilor,
salarii şi pensii decente, refacerea după criză a economiei,
dezvoltarea capitalului autohton, reluarea creşterii economice, pentru
reducerea decalajelor de dezvoltare, şi nu în ultimul rând, revenirea
la o bună guvernare.